7 a. m

In camera miroase a cafea si a tigari ieftine. Ar fi trebui sa cumpar altele ,stiu ,dar constiinta mea patata nu m-a lasat.
In jurul meu sunt zeci de carti si foi aruncare , pentru ca , intr-un moment de furie am decis ca in camera mea ar trebuii sa fie la fel de mult haos ca si in mintea mea.Undeva , din spatele canapelei se aude muzica , iar din spatele mormanului de caiete ,suna , de 5 minute telefonul.E Ovidiu . Imi dau incet ochii peste cap , incercand sa ma conving singura ca stomacul meu nu e invadat de flututri , dar nu reusesc asa ca inchid telefonu' si il arunc dupa birou.
De ce trebuia sa fie el ? De ce ? Cred , ca alte 50 de persoane au numarul meu de telefon , dintre toate de ce trebuia sa sune fix el ?
In capul meu , au rasarit , normal ,zecii de mii de intrebari , sute de raspunsurii si cateva situatii alternative.
Puteam , foarte simplu si usor sa trec peste toata situatia asta si sa-mi vad incontinuare de treaba . Dar nu . Am hotarat ,subit , ca ar trebui sa fac ceva . Asa ca am facut singurul lucru care imi venea in cap , singurul lucru cu care constiinta mea era de acord si singurul lucru care va durea cel mai rau .Am luat pachetu de tigari de pe masa , am aruncat haina pe mine si in fuga am coborat scariile.
Stiam ca nu fac ceea ce trebuie , stiam ca imi repet greseala pentru a nu-stiu-cata oara , stiam ca dupa asta ma voi reintoarce , singura , in camera mea goala. Dar pentru prima data nu mi-a mai pasat.
Era 7 dimineata , iar eu , ma plimbam pe starzi cautandu-l pe Ovidiu.